Timpul Psihologic

Timpul Psihologic   S-a scris mult despre modul în care oamenii percep Timpul și Spațiul. Fizica clasică a postulat un Timp absolut, universal și un Spațiu absolut, dat de desfășurarea periodică și ritmică a tuturor fenomenelor observate. Contabilizarea periodicității fenomenelor a impus măsurarea Timpului. Acesta este Timpul Astronomic, perceput, în condițiile determinării noastre tridimensionale. Dezvoltarea științei subatomice (cuantice) a impus modificarea reprezentărilor noastre despre Timp și Spațiu, astfel că acestea nu mai sunt văzute separat ci ca un tot unitar.

Există un spațiu multidimensional în care fenomenele au loc în toate aceste dimensiuni, ele se petrec instantaneu, fără înainte și inapoi, astfel că toate evenimentele se petrec în același timp, numai percepția noastră este succesivă și proiectată într-un anumit spațiu. Prezentul nu este decât un viitor care devine trecut păstrat în memorie.

În afara Timpului astronomic, mai există un Timp al ființelor, determinat de ritmurile lor, numit Timp biologic. Acesta diferă de la specie la specie, de la individ la individ în funcție de ritmurile sale interne. Timpul biologic cuprinde un Timp fiziologic, care este de fapt timpul de vindecare al unei plăgi, și un Timp psihologic, pe care-l vom detalia mai jos.

Timpul psihologic este perceput diferit în funcție de vârsta individului. Astfel că timpul se scurge mult mai repede pentru un adult decât pentru un copil. Cantitatea de evenimete percepute de către copil până la adolescență este mult mai mare decât a unui adult, întrucât gradul de noutate adus de acesta este mai ridicat la începutul vieții. De aceea, timpul psihologic pare să se dilate pentru un copil și să se contracte pentru un adult. Fiecare vârstă își are un timp al său. La vârsta copilăriei am putut sesiza cu toții diferența în perceperea timpului. Zilele erau ”mult mai lungi” în copilărie decât la maturitate. Viața pare mai lungă pentru un copil decât pentru un adult, care are senzația că zilele sunt prea scurte pentru câte are de rezolvat. Ca și cum nu ne-ar fi de ajuns scurtarea timpului, la sfârșitul vieții trăim mult mai repede ceea ce ne-a mai rămas. Astfel că, o oră la vârsta de 10 ani echivalează cu 5 ore trăite la 60 de ani sau, altfel spus, un copil de 10 ani trăiește în 60 de minute, pe plan fiziologic și psihologic cât un adult de 60 de ani în 5 ore! Vom înțelege de ce, spre exemplu 3 ani între 17-20 ani nu au valoare de 3 ani dintre 50-53 ani. Astfel, părinții, profesorii și copiii trăiesc în lumi temporal diferite, au opinii și preferințe diferite și adesea nu se înțeleg.

 

Cristian

 

Extras din lucrarea ”Inteligența Materiei” de Dumitru Constantin Dulcan

 


 

Pentru înscriere la cursurile de dezvoltare personala ”Mind4You” completati formalul de mai jos!

Nume

Prenume

Varsta

Profesia

Adresa de email

Telefon

Ati mai participat la alte cursuri de dezvoltare personala (Da/Nu)

Care sunt ultimile studii pe care le-ati absolvit:
LiceuFacultatePostuniversitareDoctorale

 

 

 

Views – 2369

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *