Cum influențează relațiile sociale psihicul uman (I). Mișcarea spre oameni!

Relatiile sociale si psihicO a patra abordare a psihologiei umane, poate mai puțin cunoscută față de cea a clasicilor Freud, Jung sau Adler, este cea aparținând unei femei psiholog și psihiatru, pe nume Karen Horney. Aceasta pune toate blocajele omului pe seama relației acestuia cu semenii săi, ce pot fi, în opinia sa, sub trei forme: mișcarea spre oameni (de atașament obsesiv, bolnăvicios), miscarea împotriva oamenilor (de ură sau dușmănie excesivă) și mișcarea departe de oameni (de izolare față de oameni).

Karen Horney ne spune că toate problemele psihice ale omului apar în funcție de poziționarea sa față de semenii săi prin cele trei tipuri de relații, enumerate mai sus. Omul va lua în mod obligatoriu o atitudine față de ceilalți întrucât trăiește în cadrul unei societăți unde contactul inter-uman este inevitabil. Dacă atitudinea pe care o va adopta omul în viață față de semenii săi nu va fi cea corectă, de aici vor începe toate necazurile lui.

În cele ce urmează aș vrea să dezvolt una dintre cele trei atitudini pe care o persoană le poate adopta față de semenii săi și anume mișcarea spre oameni. Când vorbim despre mișcarea către oameni ne referim la acea iubire bolnăvicioasă, obsesivă, excesivă, ostentativă, care apare atunci când o persoană face totul pentru a se conforma celorlalți, pentru a le face cu orice preț pe plac, pentru a obține iubirea și aprobarea semenilor săi.

Acest tip de atitudine față de oameni merită dezvoltat aici întrucât am constatat că tot mai mulți indivizi confundă dragostea adevărată, bunătatea, smerenia cu iubirea bolnăvicioasă, patologică.

Omul care-și iubește cu adevărat semenii se atașează de oameni, dar o face într-un mod natural, firesc, fără a face din asta o obsesie. El manifestă o dragoste curată, autentică, adevărată. Însă, atunci când o persoană este bolnavă psihic și spiritual, atașarea față de ceilalți are un caracter bolnăvicios, obsesiv, ce naște în interiorul său o stare rea, ce nu-l lasă să trăiască nici spiritual și nici nu-i oferă un echilibru emoional.

Mai mult sau mai puțin, toți căutăm iubirea celorlalți, aprobarea sau tovărășia semenilor noștri. Dar cel care simte în mod obsesiv această nevoie, iar căutarea iubirii devine patologică, va fi cuprins de panică și de o stare psihică depresivă atunci când va constata că nu este iubit, că nu este aprobat de ceilalți, când este respins sau atunci când nu găsesște prietenia pe care o caută. Această stare psihică negativă nu-l va lăsa să se simtă liber, să stea bine pe propriile picioare și să simtă un echilibru psihologic și o sporire spirituală.

Acest om, într-un mod forțat și obsesiv, caută să placă, caută iubirea, spijinul, ocrotirea, aprobarea celorlalți, iar dacă acestea lipsesc, nu numai că se simte tulburat și nu se poate liniști și calma, ci se simte rătăcit, confuz, afundat în haos. Singurul lucru de care este preocupat un asemenea om este să nu înceteze a fi pe plac, a fi iubit, să nu piardă această protecție a celorlalți. Cu cât o astfel de persoană simte în adâncul ei, în subconsștient, că are nevoie de această iubire obsesivă, că are nevoie de aprobarea celorlalți, cu atât se gândește la cei asemenea lui și aleargă să le vină în ajutor. Acest om care pare că dorește să-i ajute pe toți, care sare imediat în ajutorul celorlalți și este dispus, în permamnență, să-și ofere sprijinul celorlalți, deși pare că face totul din iubire, din sfințenie, că acționează din altruism și dezinteresat, totuși nu este așa, întrucây în realitate, această persoană nu face altceva decât să -și satisfacă starea bolnăvicioasă. Acești oameni caută aprobarea, lauda, iubirea și mulțumirea celorlalți. Ei nu fac altceva decât să slujească stării bolnăvicioase pe care o au, de a nu pierde iubirea, prietenia sau aprobarea pe care au găsit-o și pentru care sunt gata să se sacrifice, să-și piardă demnitatea și libertatea, doar să nu piardă această trăire bolnăvicioasă.

O altă stare bolnăvicioasă este dependența față de alții. Oamenii care au această boală, nu pot trăi fără să fie dependenți de alții. Aprecierea pe care o au față de sinele lor, depinde de încuviințarea sau de dezaprobarea pe care ceilalți o arată față de ei. Aprecierea pe care o au pentru sinele lor depinde de părerea pe care o au ceilalți despre ei. Acest suflet, însă, s-a pierdut pe sine, s-a abătut de la sine, s-a prins în altceva. Sufletul a fost stăpânit de o persoană, a fost stăpânit de tot ceea ce se poate numi ”idol”!

 

Cristian

 


 

Pentru înscriere la cursurile de dezvoltare personala ”Mind4You” completati formalul de mai jos!

Nume

Prenume

Varsta

Profesia

Adresa de email

Telefon

Ati mai participat la alte cursuri de dezvoltare personala (Da/Nu)

Care sunt ultimile studii pe care le-ati absolvit:
LiceuFacultatePostuniversitareDoctorale

 

 

 

Views – 2703

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *